Știați că 1l de ulei ars poluează 1,4 milioane litri de apă, cantitate necesară consumului unei persoane în decursul a 14 ani? 
Mărturisesc că și eu îl arunc pe canalizare, nu foarte des că ne ferim de prăjeli, însă când curăț tigaia se duce și el în jos. E cel mai mare rău pe care îl putem face. Aseară, plimbându-ne, vorbeam cu I. despre ce-am putea face cu uleiul ars, în oraș nu știm nici un centru de colectare. Am bidoane mari de apă, l-aș strânge acolo. Sau în bidoane mai mici. Am mai putea să-l sigilăm în ceva și să-l depunem la gunoi decât să-l aruncăm și să poluăm apa și solul. Nu avem pic de respect pentru ele…
Hârtia o ducem la UPM, chiar ieri se strânseseră deja în cămară – zău de am spațiu special pentru hârtie, dar dacă vreau, găsesc – 2 pungi mari. Cred că le-am strâns în decurs de maxim 2 luni.
Dar uleiul? Unde să-l ducem, în județul Mureș?
„Crezi că vecina care aruncă toate resturile direct în tomberon de spânzură cojile afară, o să recicleze vreodată ceva?” întrebă el. Nu mă interesează ce face vecina, știu ce fac eu, și mai știu că z mă copiază. Dacă arunc gunoiul direct în găleată și de-acolo îi fac vânt pe marginea tomberonului – nici nu mă obosesc să-l împing să meargă în jos – așa o să facă și ea. EU sunt modelul ei. NOI suntem modelele copiilor noștri. Deocamdată.
D.
