Grey Gardens

Mă-ntreb de vreo oră, de când s-a încheiat pe HBO spectaculosul Grey Gardens cu Jessica Lange și Drew Barrymore, care-o fi legătura între film și gustul amar ce-l am de ieri încoace?

Captivitatea și abuzul. Mai de dimineață, la cafea, în familie, cumnatul a scos pe gură ceva trist, dar adevărat. Trăim în abuz. Într-o țară abuzată. Care e legătura între tipul ăsta de abuz – să mai amintesc de anunțul cu minus 25% din aia, 15% din ailaltă? – și o soție abuzată care deși ar pleca, se întoarce iar înapoi și se întreabă, „oare am făcut tot posibilul? oare nu e vina mea? oare n-ar fi trebuit să……?”. Vocea mea neagră strigă neauzită la el și la mine: „să ce femeie? să mai iei câțiva pumni? să te mai strângi încă o dată de pe jos?”.

Mica Edith din film se simte ținută în captivitate, în casa mamei sale.

Ce-am re/învățat azi:

- visele devin realitate, mai devreme sau mai târziu

- captivitatea e ceea ce facem noi cu noi înșine.

D.