Cele mai bune idei

Când ne vin cele mai bune idei? La locul de muncă, când luăm masa, noaptea în vis, în fața unui apus de soare, în metrou, la iarbă verde? Deși majoritatea angajatorilor s-ar simți ofensați, cele mai bune idei nu ne vin la locul de muncă.


Am descoperit cu uimire, că mie, cele mai bune idei îmi vin când alăptez. Nu știu dacă reacția chimică pusă în mișcare de boticul ei e responsabilă, sau doar faptul că mă detașez. E la fel ca goana după fericire. Nu vine atunci când alergi după ea. Vine tiptil atunci când trăiești, simți, te implici pe drumul către ea. Nu ea e scopul final, ci drumul până acolo. Vine și ți se așează pe umăr. S-ar putea la început să n-o simți. Dar e acolo.


De 1 an și cinci luni am învățat. Când am proiecte mai mari de realizat, mi le fixez în minte, știu data limită, știu misiunea și obiectivele și mă relaxez. Alăptând. Și ideile vin, și curg, și mă inundă. Bineînțeles că apare teama. Nu va seca izvorul odată cu înțărcatul? Și-apoi vine răspunsul. Relaxarea și detașarea pe care le simt atunci când sunt lângă ea, nu neapărat fizic,  nu vor seca niciodată. Și când anii vor curge și ei, sigur cele mai bune idei nu vor conteni să apară. Nu vă gândiți neapărat la proiecte imense, dezbateri parlamentare, cercetări științifice, cele mai bune idei pot însemna și alegerea unui meniu potrivit pentru masa de seară a familiei.

Vouă când vă vin cele mai bune idei?

8 dec 2008, pe seară, a doua alăptare

D.

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • Blogplay

1 comment to Cele mai bune idei

  • He-he… când mă relaxez, desigur.. dar relaxarea, asta nu pot să o leg de mai nimic.
    Acum sunt doar îngrijorată.. Chiar îngrijorată – mă tot întreb încotro se îndreaptă lumea asta nebună-nebună? Mă întreb serios cum am să-mi cresc copii – pentru că deși am fost ”cuminte” mereu – adică am învățat bine la școală, am fost responsabilă mereu la muncă, mi-am dat (prea mult :D ) interesul pentru toate activitățile în care am fost implicată – cu toate astea nu am siguranță în ziua de mâine.
    Nu am nici un motiv de încredere in instituțiile statului – deja sunt jalnice – și totuși școala, sănătatea acolo sunt. Nu am nici o garanție legată de locul de muncă – singurul lucru sigur e că nu e sigur :D – nu am speranța unui nivel de trai acceptabil.
    Mă lovesc zilnic necazurile care îi lovesc pe cei dragi mie – mi-e teama pentru siguranța mamei mele, a fratelui meu, a socrilor..

    Și nu-mi vine nici o idee cum s-ar putea schimba în bine.
    Doar credința în Dumnezeu.

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>