Marea Neagră

Îmi doresc de 2 săptămâni să povestesc despre Marea Neagră – așa cum am găsit-o anul acesta.

Am sperat să pun și poze – dar nu mă apuc să înșir motivele pentru care n-am ajuns, că iar nu apuc să scriu despre ea.

———–

A fost altfel – în extrasezon e ca și când ai fi acasă. De parcă nu mergi în vizită – printre atâția alți musafiri, nu prea are timp de tine.. primești o feliuță îngustă de plajă, un picuț de apă – tulbure, nervoasă, agitată…

Anul ăsta a avut timp pentru noi Ne-a zâmbit printre stropi – nu era cochetă și machiată puternic – știi tu, atunci când vine un prieten vechi la o șuetă nu te jenezi de vasele din chiuvetă, tricoul pătat – pe care n-ai apucat să-l schimbi.

A fost cu adevărat frumos – fără manele, fără împinsături, copii au avut nisipul doar pentru ei, plaja era ”ocupată” doar de scoici și nisip.

Am admirat macii pe fundalul de un albastru incredibil – am văzut că marea neagră poate fi albastră și limpede – pentru asta a fost foarte rece, dar atât de frumoasă!

Eu… aș vrea să spun mai multe – dar pot să spun doar că m-am simțit acasă pe litoral – măcar că mă doare sufletul de nepăsarea oamenilor care lasă câini vagabonzi să murdăreasca nisipul și apa – partea urâtă a zburat din mintea mea.

Văd cu ochii minții epava de la Costinești înconjurată de ape albastre, sub un cer complicat în nuanțe violete, bleumarin, albe și sângerii.

Și golfulețul din Saturn – cu umbreluțe, atât de micuț și cochet – am fost singuri câteva după-amieze la rând, doar noi – copii cu nisipul, eu cu scoicile și tata cu pozatul…

Ana – când vede la televizor marea – îmi spune ”melgem, mama, la nisip și la male?”

Și eu vreau… dar tot extrasezon – măcar că ne-a lipsit un pic bălăceala, intimitatea a meritat sacrificiul

—

Și poze.. pe care le puteți vedea și pe blogul autorului – jumătatea mea mai ună

Ileana