Despre Prietenie

Spuse de Kahlil Gibran, în Darul Iubirii.

Și un tânăr spuse:

`Vorbește-ne despre Prietenie.`

`Prietenul e răspunsul pentru nevoile tale.

El e ogorul tău, pe care-l semeni cu iubire și ale cărui roade le culegi cu recunoștință.

Iar el îți este masa și căminul.

Căci vii la el când ești înfometat și-l cauți întru împăcare.

Când prietenul îți spune sincer ce gândește n-ai să te temi să-l contrazici, dar nici n-ai să te abții, de-ar fi să-i dai dreptate.

Și-atunci când e tăcut, inima ta nu încetează s-o asculte pe a lui;

Căci fără de cuvinte, între prieteni, gânduri, dorinți și așteptări, toate se nasc și sunt împărtășite c-o bucurie nemărturisită.

Când pleci de lângă al tău prieten, n-o faci cu suferință;

Căci ce iubești mai mult în el iese mai bine la iveală atunci când nu-i cu tine, așa cum muntele ți se arată pe de-a-ntregul numai când îl privești dintr-o câmpie.

Nu căutați vreun alt câștig în prietenie, afară de împlinirea sufletească.

Pentru că dragostea care-și dorește altceva decât să se dezvăluie pe sine, nu-i dragoste ci un năvod pe care-l aruncați în larg; însă năvodul nu va aduce înapoi decât deșertăciune.

Și ce-i mai bun în voi să îi dăruiți prietenului.

Dacă trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, lăsați apoi și fluxul să-l inunde.

Căci e în zadar să-ți cauți prietenul doar ca să-ți omori timpul.

Ci trebuie să-l cauți întru trăirea fiecărui ceas.

Pentru că e menirea lui să-ți fie alături la nevoie, dar să nu umple golul din lăuntru-ți.

Și-n vraja prieteniei, lăsați să fie loc de voie bună și de bucurii împărtășite.

Căci inima își află dimineața și trezirea în roua clipelor mărunte.`

Știu că nu aveți timp grozav de citit, așa că împărtășesc cu voi câte puțin din ce frunzăresc eu și consider că v-ar plăcea și vouă.

D.