Magie

În ultimele zile am parte de tot mai multă magie.

Aseară am dus-o pe mama acasă, la 100 km de-aici, cu z. Pe defileul Toplița-Deda se lucrează cu patos la terasament. Ploaie de vară, picuri mari pe ferestre, z dormitează, să nu scoți un câine afară.

Eu sunt happy ca prind toate semafoarele verzi. Dar Toate. N-am stat o clipă nicăieri. Și n-am făcut buf în nici-o groapă. Păi nu e asta magie?  La radio merge „Jesus was a sailor and he walked upon the water…” și mă farmecă natura.

De nicăieri îmi apare ceva în față. Un dirijor de trafic, cu-o pelerină mare, verde – verdele e culoarea mea preferată. Îmi face semn să stau, deși pe sensul opus, în depărtare, e liber. „Ok, îmi zic în gând, hai să stau, tot nu vine nimeni de-acolo”. Și mă pufnește râsul de ridicolul situației. Ne, el nu râde. E foarte sobru.  Îmi studiază plasticul de sub bara din față, care știu că stă să cadă. Eu îl studiez pe el și-i spun în gând „haide, fă-mi un semn, dă-mi cumva de înțeles că pierd plasticul”. Ne, prea sobru. Iar încep să râd. Se uită nedumerit la nebuna din mașină ce-i tot râde, și-mi dă drumul.

Alaltăieri, la Platou. Ne dăm toate trei cu Thomas. Suntem în așteptare să se umple vagoanele. Un fluture așteaptă și el. Mic, negru, cu pete galbene, ne tot dă târcoale. „Haide, vii cu noi?” îl întreb.  Thomas pornește prin pădurice. Z e în extaz, „uuuuu-uuuuuu”. Îl caut cu privirea, e acolo, cu noi, zboară în jurul vagonului. Mă întreb cine-o fi, ce spirit se ascunde în corpușorul fraged și simte nevoia să ne însoțească. La prima oprire a trenulețului e tot acolo, poposește acum lângă noi, pe marginea vagonului și-n clipa următoare, parcă sigur de faptul că l-am văzut, se pierde în frunzime. Mă gândesc că poate e bunica, că tot vorbisem dimineață de ea, poate în felul ei a vrut să fie puțin cu noi.

Aceeași după-amiază, mama rămâne cu z la joacă. Înainte să plec de lângă ele, o pată mare de culoare îmi atrage atenția pe umărul ei. E un Fluture. Mare, alb, cu galben, maiestuos. Ei, gândul meu îmi spune că el e mai potrivit pentru cum știa să fie Mama Floare – da, așa-i spuneam – , și-atunci cine era fluturașul? http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://4.bp.blogspot.com/_WLoSy3422Mc/SXGig3ZhZ4I/AAAAAAAAADg/I9iMRDp0caw/s400/fluture.jpg&imgrefurl=http://cristiserbanescu.blogspot.com/2009/01/fluturi.html&usg=___OeiOAJz0jmddGkEs6SOqJ9HDoE=&h=315&w=400&sz=21&hl=ro&start=52&um=1&itbs=1&tbnid=HEPHYGVzAmy9PM:&tbnh=98&tbnw=124&prev=/images%3Fq%3Dfluturi%26start%3D40%26um%3D1%26hl%3Dro%26client%3Dopera%26sa%3DN%26rls%3Den%26ndsp%3D20%26tbs%3Disch:1

Plec spre casă cu fluturi în stomac. Oricine-ar fi, e Magie.

D.

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • Blogplay

1 comment to Magie

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>