Aici și Acum

Ieri am lăsat să iasă la iveală animalul din mine. L-am chemat de fapt. M-am culcat doar dimineața la 6, z s-a trezit la 7. Mă încolțea deja emoția prezentării. Știam că o să fiu praf și mi-am zis că trebuie să fac ceva. Am chemat-o. Am invitat-o. „Haide, scoate-ți colții, să te văd în toată splendoarea. Arată-mi de ce mi-e teamă de fapt.” Stomacul mă durea deja. Z simțea și ea. În ultimele zile a fost cea mai demanding de pe lume, m-a simțit la maxim. Am strigat la ea, i-am zis lui I. s-o ducă afară să pot să calc ceva, să mai repet, să scot la imprimantă, să-mi fac ordine în gânduri.

Vorbesc foarte greu în public. Știu că nimeni nu știe mai bine decât mine ce-am de spus. Știam că nu avea să fie mai greu decât susținerea de la licență. Știam comisia, oameni faini și lejeri. Știam conținutul, aveam prezentarea muncită o noapte întreagă. Ce nu știam atunci? Să fiu Aici și Acum.

Am făcut micul dejun. „Fii aici și acum!” Ardeiul verde, gras, roșia, castravetele,le-am studiat pe îndelete. Ouăle, am simțit cum se sfarmă coaja, am inspirat mirosul verzăciunilor uscate din pungă, timpul se dilată grozav când ești Aici și Acum.


Z a adormit de amiază. M-am întins și eu amintindu-mi de ideea dintr-o chestie de alea ce tot vin pe mail – utilă de  data asta – înainte de o întâlnire importantă, trage un pui de somn – m-am trezit iar încolțită. „Ok, i-am spus, te accept acum, dar pleci atunci. O să dispari, o să te vaporizezi, pentru că n-o să mai fie loc de tine.”

Îi spun șoferului să mă ducă la Universitate, mă întreabă dacă nu s-au terminat încă examenele. Îi zic că unele nu. „V-ați pregătit?” Da.

Alerg pe scări până la 4 după un prelungitor, în biroul unei secretare, „fii aici și acum!”, număr treptele, 4…6…48…192. Am un fix cu număratul. Cică ar fi o trăsătură autistă. Număr orice. Frunzele de pe o creangă. Modelul de pe o cuvertură de perete, lipideul, țesut de bunica, când am 9 ani și mă pune la somn. Știu exact câte rânduri sunt roșii, câte negre, câte verzi…

Începe. Sunt a 7-a. Colegele par relaxate. Sunt aici și acum. Ascult despre Frida, Virginia Woolf, văd picturi cu Venus, Zeus, Picasso, se vorbește despre hărțuire sexuală, de toate despre gen. Urmez eu, le spun, le spun, mă întrerup, facem glume – mă văd din exterior, chiar sunt în stare acum să glumesc?! „Ce credeți despre acea parte din minte pe care n-o folosim?” „Poate nu suntem pregătiți încă s-o folosim. (Natura știe mai bine)” „Dar despre vocile interioare?” „Sunt o parte a transpersonalului cotidian, sunt în noi, dar am uitat să le ascultăm.” „Dar intuiția masculină, știți că are un nume?” … (Chiar există?) „Da, există, gândiți-vă la polițiști. Se cheamă fler.” Hohote.

Eliberare. Nu e cea pe care credeam c-o s-o simt, dar e ceva din ea. Lumea e altfel, ciudat. Ieri nu mai suportam nici lucrurile nespuse și știute doar de mine, vroiam să le strig, azi s-au așezat toate, din nou.

Să nu uit. Aici și Acum.

D.

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • Blogplay

3 comments to Aici și Acum

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>