Cavalerii de odinioară

Am fost la Sighișoara – Paul își dorește să ajungă cavaler, așa că deja știm programul de vară al cavalerilor.

Târgul – deși am reușit să văd cu okiul meu de soacră și prostii pe tarabe – în general a fost plăcut și mi-aș fi dorit mai mulți bani de cheltuială. Pentru o iie pentru Ana și una pentru mine, pentru două sau chiar patru halbe pentru Cristi și pentru multe jucării pentru Paul… O lădiță de zestre pentru Ana – așa bine ar merge în camera lor..

Mi-au lipsit – iupii…. – manelele. Am fost încântată de teatrul de stradă – două fete mi-au rămas în minte, subțirele, tinere, cu foc în ochi și voci atât de puternice, mă întreba de unde poate ieși atâta forță – așa mi-aș fi dorit să fiu și eu la 20 de ani, în stradă, recitând Minulescu, sau improvizând replici din piese de teatru.

Plin de cavaleri cu priviri misterioase – unii încruntați și bărboși, alții cu plete lungi și obraz – încă – fin. Cu săbii, lănci și drapele. Au fost și prințese diafane cu rochii lungi. Am văzut și un călungăr îngândurat, slab și întunecat, purtând cine știe ce poveri pe umeri.

Am mâncat turtă dulce, am ascultat menestreli și am aplaudat dansurile medievale. Străduțele întortocheate ne ofereau surprize la tot pasul.

Copii au stat ca îngerașii la pictat pe față și mi-a crescut ego-ul ăsta păcătos de fiecare dată când trecătorii întorceau ochii cu plăcere după Piratul meu și Pisicuța mea roz.

Da.. ar fi fost tare frumos sa putem vedea și focurile de artificii, și spectacolele de seară, anul viitor copii vor fi poate mai pregătiți pentru atâta nebunie.

Ileana

PS știu-știu, revin cu poze… da’ încă nu am, ai răbdare..

Iaca poza..