Caut spatiul acela senin si neingradit in care sa ma desfasor si sa pot lasa cuvintele sa curga in voie, vesele si galagioase ca un parau de munte.
Caut momentul acela de libertate spirituala si fizica in care sa ma simt precum pasarile cerului, planand usor, invingand gravitatia fara cel mai mic efort.
Caut drumul spre nori in speranta ca ma voi scalda intr-o atmosfera calda si confortabila. In suflet mi-a mijit speranta ca acolo libertatea are gust dulce.
As deschide gura si mi-as umezi buzele in anticiparea placerii ce va veni si as musca apoi cu pofta din primul nor senin care zboara liber acolo sus…
“Esti atat de dulce…” imi spune libertatea.
Si ma intreb atunci… Abia fac primii pasi timizi in drumul meu spre tine, libertate, abia invat sa zbor spre inalt, si tu imi spui déjà ca ti-am furat gustul?
Sursa: undeva pe internet 
Carmen, exista si spatiul, exista si momentul, exista si drumul, in inimile noastre.
Alege-l şi va fi spaţiul tău