După o scurtă discuţie în contradictoriu sâmbătă la prânz, Ana s-a ambiţionat: e mare şi poate adormi şi fără ţiţi.
Şi se ţine de cuvânt – e mare.
Sunt mândră de ea – că nu se teme să fie mare.
Şi mi-e aşa de dor de ea când era încă mică. Dar asta e rostul lucrurilor: să crească din mic în mare.
Să creşti mare şi sănătoasă draga mamii!!
Ileana
wow, voi inca sunteti cu titi… uitasem
dulce Ana, fetita mare… si chiar adoarme de-atunci fara, de la ea decizie?
eram
da, se ţine tare – deşi văd că-i e dor uneori… o întreb şi dă din cap că nu – dar când poate, mă mângâie.. E aşa de mare!
Ma dooooor ochii de la culoare fontului
.
Altfel norocul ei e ca e fata, barbatii nu pot adormi niciodata fara …
)