Mare, facem bagaje...

… ce să-ți aducem?


Razele soarelui Te dogoresc neîncetat, poate culegem pe drumul de noapte cu vise, niște aripi de nori.

Z tocmai vine de la munte, o să-Ți aducă o gură de aer proaspăt și-un gând domol, muntenesc. Z nu e domoală. Când o să se bucure de îmbrățișarea Ta o s-o facă năvalnic, în țipete și râsete. Preia Tu din moliciunea ei neștiută ardelenească și poart-o lin. O să vrea în largul Tău, până nu mai simte nimic dedesubt și-o să Te bată cu palmele și picioarele neîncetat. Așa Te iubește ea.

Pe mine ia-mă încet. Sau dă-mi voie să te adulmec ușor. Să-mi inunzi nările din depărtare, pe răsărit de foc din legănatul tău să vină miros de sare. Să-mi fie poftă doar să Te intuiesc întâi. Că ești acolo și m-aștepți. O să-mi simți piciorul. Nu e străin, ne-am întâlnit și anul trecut, să nu Te retragi înfiorată. Sunt tot eu, alta, dar tot eu. Apoi palmele. Sunt aceleași, care mângâie, trântesc, iubesc. Și eu o să vreau să mă învălui toată, dar păstrează-mi nisipul sub picioare. Eu am nevoie să simt că e ceva dedesubt. Nu mă știu abandona. Și eu o să-mi trec ușor palmele și sufletul prin Tine. Așa Te iubesc eu.

D.

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • Sphinn
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • Blogplay

1 comment to Mare, facem bagaje…

Leave a Reply

 

 

 

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>