Am început şcoala în Septembrie atâţia ani la rând – ca elev, apoi profesor. De 10 ani, Septembrie ar trebui să fie doar luna murăturilor, a conservelor şi altele care ţin de cămară – dar uite că nu e. Se schimbă culoarea la frunze [...]]]> Nu ştiu cum se face dar Septembrie e special în fiecare an.

Am început şcoala în Septembrie atâţia ani la rând – ca elev, apoi profesor. De 10 ani, Septembrie ar trebui să fie doar luna murăturilor, a conservelor şi altele care ţin de cămară – dar uite că nu e. Se schimbă culoarea la frunze şi simt, ca în fiecare an, că se schimbă ceva şi în mine.

Am rămas însărcinată cu amândoi copii în septembrie, aşa cum tot în septembrie am fost şi eu concepută – oare asta să fie? Îmi schimb pur şi simplu frunzele în fiecare toamnă şi atunci simt asta cu toata fiinţa?

Ani la rând m-am simţit aiurea de Revelion – nu reuşesc să fiu nici pe aproape atunci, la miezul nopţii, de emoţia aceea de an nou pe care o văd la alţii – cred că ceasul meu intern e setat pe toata luna Septembrie să ţină revelionul.

Şi dacă tot e început de an pentru mine , ce-mi doresc? Ce visez?

Păi…. să râdem mult şi foarte bine – şi foarte mulţi.

Să iubim… tot aşa – mult, foarte bine şi foarte mulţi

Să mă joc…. şi risc să mă repet aşa că zic pe scurt: mult, foarte bine şi foarte mulţi !

Deci… în concluzie, n-am prea crescut mare, sunt tot copil – şi dau vina şi pe copii mei (cu ei chiar că nu mai cresc mare) şi pe toţi din jurul meu care îmi dau zi de zi motive să iubesc, să râd, şi să mă joc – aici e vorba mai ales de fotograful nostru preferat – cel care aparent lipseşte mereu din poze dar se reflectă mereu în ochii noştri.

Vă doresc un Septembrie fericit şi plin de bucurii!!

Ileana

Ia ascultați.. Afară ninge liniștit..

Afară ninge liniștit Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând, De mult uitarăm jocul.

În casă patul e făcut Dar cine să se culce? Când mama spunea de Iisus Cu glasul ei cel dulce.

Cum s-a născut în fân În ieslea cea săracă Iar boii peste el suflau Căldură ca să-i facă

Și-au [...]]]> Anul ăsta zău că m-a apucat tare devreme…

Ia ascultați.. Afară ninge liniștit..

Afară ninge liniștit
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.

În casă patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spunea de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.

Cum s-a născut în fân
În ieslea cea săracă
Iar boii peste el suflau
Căldură ca să-i facă

Și-au mai venit la el acolo,
Păstorii de la stână
Și îngerii cântau în cor,
Cu flori de crin în mână

Linu-i lin..

Mi-e dor de Crăciun – abia aștept să împodobim bradul, să facem dulciuri și să cântăm colinzi.

Anul ăsta e temă grea – caut colinde scurte și ușoare să le cântăm cu copii, of, am să plâng precis ca o prostuță când o să-i aud..

Crăciunul.. luminițe și zăpadă, zâmbetul și emoția așteptării – toți așteptăm pe moș Crăciun, unii recunoaștem și ne pierdem somnul, alții încearcă să se mintă și să uite, dezamăgiți că într-un an (sau chiar mai mulți..) nu au primit darul visat. Cât am să cred în moș Crăciun, copilul din mine e fericit pentru că am primit deja toate cadourile ce le-aș fi putut dori: familia și iubirea.

Ileana

Mi-a plăcut că i-am surprins frumusețea înainte de înghesuiala și panarama obișnuite la astfel de târguri. Am prins chiar [...]]]> Cea mai bună terapie -pt nervii mei “lăsați” de tot, pentru cuplul nostru chinuit de nopți de nesomn și prea multe zile lungi de muncă: am mers ieri la Răstolița, la un festival de tradiții și folclor.

Mi-a plăcut că i-am surprins frumusețea înainte de înghesuiala și panarama obișnuite la astfel de târguri. Am prins chiar și bulz cald, câteva sărmăluțe (că tare mai erau mici, gustoase da’  mici de tot) la “doar” 15 lei.

M-au fermecat căsuțele de lemn, mici și cochet aranjate, cu războaie de țesut, vârtelnințe (eu am folosit în copilărie la depănatul sculurilor de lână din care bunica mea făcea călțuni, adică șosete groase de iarnă) diverse recipiente din lemn, păturile țesute, pernele cusute de mână, paturile aranjate înalt, cu cearceaf scrobit și dantelat. Mi-au readus în nări aerul din căsuțele bunicilor de altă dată, din Poiana (aveam o armată de bunici acolo, toate bătrânele satului erau bunicile noastre..)

Am fugit din târg destul de devreme, pe când era năpădit “turiștii” de iarmaroc; am fugit de îmbulzeală și de manele, de precupețele fără rușine care împingeau jucării chicioase în mâinile copiilor (pe una am împins-o pentru că pur și simplu forța un balon în mâna lui Paul).

Am luat-o spre parcul Căliman. Am urcat drumul pietruit, nici țipenie de om. Și după puțin timp am primit premiul: am zărit mutrițele roșii și zglobii ale frăguțelor.

Parfumul lor mă zăpăcește, le-aș mirosii ore în șir, sunt frumoase și delicate, am cules aproape două ore, fericită de fiecare fruct prins cu atenție să nu-l zdrobesc. Copii au fost încântați – iar eu am simțit zâmbetul tatălui meu, așa cum îl lumina când ne ducea la munte și mânca puține în timp ce ne sorbea pe noi din ochi mâncând cu două mâini deodată. M-a umplut sentimentul că pot fi ca tata – senină și relaxată – și am savurat mirosul de rășină care-i place mamei mele.. plus un strop din dulceața fragilor.

Am înțeles în sfârșit de ce ne duceau mereu “pe coclauri” și de ce erau atât de fericiți – părinții mei. E terapie de cuplu: eu cu fragii, soțul meu cu camera foto, liniștea (copii au adormit la un moment dat în mașina), muntele și păsările pădurii; apoi, discretă, ploaia mărunțică ne-a alungat spre casă – altfel, nu știu cum ne-am fi desprins.

Și mă mir din nou. Cum am ajuns să număr deja 40 de ani? Am aceeași “rebeliune” (știu-știu, îi zice revoltă, da’ parcă așa cum zic eu e mai adevarat..) în minte/suflet pe care o aveam la 10-12 ani, când fugeam despletită în furtună – știind ca voi fi certată. Am aceeași voiciune și fericire să sar pe bușteni, să mă cațăr printre copaci, să mă afund în pădure. Sunt aceeași de 30 de ani – așa de mult??

E destul să intru în pădure, să-mi miroasă bradul și rășina, și sunt din nou puștoaica băiețoasă, curioasă, care visa la Cireșari și căuta aventura în fiecare vară la bunici, în marginimea Sibiului.

Să-ți spun drept… mă bucur că mi-am revăzut frânturi ale copilăriei – dar și mai mult mă bucur că pot fi același copil. Nu vreau să mă schimb, nu vreau să cresc mare. Și gata.

Ileana

Weekend frumos!

O săptămână magică!

Și versuri,

Now I’ve heard there was a secret chord That David played, and it pleased the Lord But you don’t really care for music, do you? It goes like this The fourth, the fifth The minor fall, the major lift The baffled king composing Hallelujah Hallelujah Hallelujah

Your faith [...]]]> Cohen rămâne al meu de suflet, dar îmi plac și ei:

O săptămână magică!

Și versuri,

Now I’ve heard there was a secret chord
That David played, and it pleased the Lord
But you don’t really care for music, do you?
It goes like this
The fourth, the fifth
The minor fall, the major lift
The baffled king composing Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah

Your faith was strong but you needed proof
You saw her bathing on the roof
Her beauty and the moonlight overthrew you
She tied you
To a kitchen chair
She broke your throne, and she cut your hair
And from your lips she drew the Hallelujah

Hallelujah, Hallelujah

D.

Enjoy!

Ileana

Vreau aici: On the beach

Ileana